Relatiile de cuplu si familia de origine: cum influenteaza trecutul relatiile din prezent?

De ce ajungem uneori in relatii care seamana intre ele, chiar daca persoanele sunt diferite?

De ce anumite conflicte se repeta?

De ce unii oameni simt ca aleg mereu acelasi tip de partener, chiar daca isi doresc cu totul altceva?

Si de ce o relatie poate activa emotii foarte puternice, care par sa fie mai vechi decat relatia in sine?

Raspunsurile nu sunt intotdeauna simple. Relatiile de cuplu sunt influentate de numeroase lucruri: experientele personale, modul in care am invatat sa comunicam, nevoile emotionale, valorile si contextul in care am crescut.

Unul dintre factorii care merita priviti este familia de origine.

Felul in care am experimentat relatiile in copilarie poate influenta modul in care ne apropiem de ceilalti, cum reactionam la conflicte, ce asteptam de la un partener si ce consideram, uneori fara sa ne dam seama, ca este „normal” intr-o relatie.

Ce este familia de origine?

Prin familie de origine ne referim, in general, la familia in care am crescut si la relatiile care au contribuit la formarea noastra.

Parintii, fratii, bunicii si dinamica dintre membrii familiei pot reprezenta o parte importanta din experienta noastra timpurie.

In aceasta familie invatam primele lucruri despre relatii.

Observam cum se manifesta afectiunea.

Cum se rezolva conflictele.

Cum sunt exprimate emotiile.

Ce se intampla cand cineva este suparat.

Cum se ofera si cum se primesc limitele.

Ce rol are fiecare persoana.

Toate aceste experiente pot deveni repere pe baza carora, mai tarziu, ne construim propriile relatii.

Asta nu inseamna ca vom repeta automat ceea ce am vazut in familie.

Dar experientele timpurii pot influenta ceea ce ne este familiar.

De ce alegem uneori parteneri care seamana cu ceea ce am cunoscut?

Atunci cand vorbim despre tipare in relatii, apare frecvent ideea ca oamenii tind sa caute ceea ce le este familiar.

„Familiar” nu inseamna neaparat „bun”.

Si nici nu inseamna ca o persoana isi doreste constient sa repete experiente dificile.

Uneori, ceea ce am cunoscut in copilarie poate deveni pentru noi un reper despre cum arata o relatie.

Daca am crescut intr-un mediu in care apropierea emotionala era redusa, o relatie foarte intensa si apropiata ne poate parea neobisnuita.

Daca am asociat iubirea cu sacrificiul, putem ajunge sa credem ca pentru a fi iubit trebuie sa oferim permanent ceva in schimb.

Daca conflictele erau frecvente, putem deveni foarte atenti la orice semn de tensiune sau, dimpotriva, putem considera conflictul ceva firesc.

De aceea, uneori, intrebarea nu este doar:

„Ce fel de partener aleg?”

ci si:

„Ce am invatat despre iubire si relatii?”

Ce invatam despre iubire in familia de origine?

Nu exista un singur model.

Fiecare familie are propria dinamica.

Unele familii comunica foarte deschis. In altele, emotiile sunt mai putin exprimate.

Unele cupluri isi rezolva conflictele prin dialog. In altele, tensiunile sunt evitate sau raman nerezolvate.

Uneori, un copil poate invata ca iubirea inseamna protectie si siguranta.

Alteori, poate invata ca iubirea vine la pachet cu teama, critica, sacrificiu sau responsabilitate.

Aceste experiente nu determina in mod inevitabil relatiile noastre adulte.

Dar ele pot influenta ceea ce ne asteptam sa primim si ceea ce oferim intr-o relatie.

„De ce ajung mereu in acelasi tip de relatie?”

Aceasta intrebare apare frecvent atunci cand o persoana observa ca, desi partenerii sunt diferiti, anumite dinamici raman aceleasi.

Poate fi vorba despre:

• relatii in care persoana ofera permanent mai mult;
• parteneri indisponibili emotional;
• teama de abandon;
• dificultatea de a avea incredere;
• conflicte repetate;
• nevoia de control;
• dificultatea de a pune limite;
• tendinta de a salva sau repara partenerul;
• retragerea emotionala atunci cand relatia devine apropiata;
• sentimentul ca trebuie sa demonstrezi ca meriti iubirea.

Observarea unui astfel de tipar poate fi un punct de plecare important.

Nu pentru a ne intreba „Ce este in neregula cu mine?”, ci:

„Ce se repeta si de ce imi este familiar acest lucru?”

Relatia cu mama si relatiile de cuplu

Relatia cu mama poate reprezenta o parte importanta din experienta timpurie a unei persoane, dar nu trebuie transformata intr-o explicatie universala pentru viata adulta.

Felul in care am experimentat apropierea, grija, protectia, limitele sau disponibilitatea emotionala poate influenta modul in care intelegem relatiile.

Pentru unele persoane, apropierea este asociata cu siguranta.

Pentru altele, apropierea poate fi insotita de teama de pierdere a autonomiei.

Iar pentru altele, nevoia de apropiere poate fi foarte puternica tocmai pentru ca in copilarie aceasta nu a fost traita asa cum si-ar fi dorit.

Important este sa nu reducem o relatie adulta la relatia cu mama.

Viata unei persoane este mult mai complexa.

Dar relatia cu familia de origine poate reprezenta un context relevant atunci cand incercam sa intelegem anumite tipare relationale.

Relatia cu tatal si modul in care ne raportam la relatii

Si relatia cu tatal poate face parte din aceasta explorare.

Felul in care un copil experimenteaza prezenta, absenta, autoritatea, afectiunea sau disponibilitatea unui parinte poate contribui la modul in care intelege anumite relatii.

Din nou, nu exista o formula de tipul:

„Ai avut o relatie dificila cu tatal, deci vei avea probleme in cuplu.”

Realitatea este mult mai complexa.

Experientele familiale pot reprezenta doar una dintre componentele care participa la formarea noastra.

Ceea ce poate fi util este sa observam propriile reactii si sa ne intrebam de unde ne sunt familiare anumite comportamente.

Cand o relatie de cuplu activeaza rani mai vechi

Uneori, o situatie aparent simpla din prezent poate produce o reactie foarte intensa.

Partenerul nu raspunde la un mesaj.

Intarzie.

Pare distant.

Spune ceva care ne raneste.

Si reactia noastra este mult mai puternica decat ne-am fi asteptat.

Asta nu inseamna automat ca „problema este din copilarie”.

Dar poate fi un moment in care merita sa ne intrebam:

„Ce anume a fost activat in mine?”

Poate este vorba despre frica de abandon.

Poate despre nevoia de a fi validat.

Poate despre sentimentul ca nu suntem suficient de importanti.

Sau poate reactia are legatura pur si simplu cu situatia actuala.

Important este sa nu presupunem raspunsul inainte de a explora.

Putem repeta un tipar chiar daca ne dorim opusul?

Da, este posibil.

Uneori, intentia constienta de a face lucrurile diferit nu este suficienta pentru a schimba un comportament invatat.

De exemplu, cineva poate spune:

„Eu nu voi avea niciodata o relatie precum cea a parintilor mei.”

Dar, ani mai tarziu, poate observa ca relatia sa are dinamici asemanatoare.

Sau o persoana care a crescut intr-un mediu foarte critic poate ajunge sa fie extrem de critica cu propriul partener, desi si-a promis ca nu va face niciodata acelasi lucru.

Motivul nu este neaparat ca „suntem destinati” sa repetam trecutul.

Mai degraba, anumite moduri de a relationa pot deveni familiare si automate.

Iar ceea ce este automat nu este intotdeauna usor de observat.

Ce inseamna un tipar relational?

Un tipar relational este un mod repetitiv in care ajungem sa relationam cu ceilalti.

Poate fi un mod de a comunica.

Un mod de a reactiona la conflict.

Un mod de a cauta apropierea sau de a evita apropierea.

Un mod de a pune limite.

Sau chiar un mod de a alege partenerii.

De exemplu, o persoana poate observa ca de fiecare data cand relatia devine serioasa incepe sa se retraga.

O alta poate observa ca atunci cand partenerul devine distant, face tot posibilul sa il apropie.

O alta poate intra repetat in rolul celui care rezolva problemele celuilalt.

Tiparele nu sunt neaparat constiente.

Tocmai de aceea, observarea lor poate fi un prim pas important.

Ce legatura au constelatiile familiale cu relatiile de cuplu?

Constelatiile sistemice de familie pot oferi un cadru de explorare a relatiei dintre o persoana si sistemul sau familial.

Atunci cand tema adusa este legata de relatia de cuplu, pot fi explorate anumite dinamici, relatii sau evenimente importante din familia de origine care pot avea relevanta pentru situatia actuala.

Scopul nu este sa gasim o explicatie simpla de tipul:

„Ai aceasta problema pentru ca mama ta a facut X.”

Relatiile umane sunt mult prea complexe pentru astfel de concluzii.

Perspectiva sistemica poate invita, mai degraba, la o privire mai larga asupra povestii personale.

Daca vrei sa intelegi mai bine ce presupune aceasta abordare, poti citi articolul Ce sunt constelatiile familiale si cum te pot ajuta.

Iar daca te intereseaza concret cum se desfasoara procesul, poti citi Cum arata o sesiune de constelatii familiale.

Ce putem observa atunci cand privim spre familia de origine?

Nu este nevoie sa cautam cu orice pret o cauza pentru fiecare problema.

Uneori, este suficient sa observam.

Cum erau relatiile dintre parinti?

Cum erau gestionate conflictele?

Cum era exprimata iubirea?

Ce se intampla atunci cand cineva avea nevoie de spatiu?

Existau roluri foarte bine definite?

Cine avea grija de cine?

Cine era responsabil?

Cine era considerat „copilul bun”?

Cine era cel care rezolva problemele?

Cine era exclus sau despre cine nu se vorbea?

Aceste intrebari pot ajuta la construirea unei imagini mai largi asupra sistemului familial.

Familia de origine nu ne determina viitorul

Este important sa facem diferenta intre influenta si determinism.

Faptul ca am crescut intr-un anumit mediu nu inseamna ca suntem condamnati sa repetam acel mediu.

Putem invata alte modalitati de comunicare.

Putem construi relatii diferite.

Putem pune limite.

Putem invata sa recunoastem comportamente care nu ne fac bine.

Putem alege diferit.

Trecutul poate face parte din povestea noastra fara sa fie obligat sa devina viitorul nostru.

Cum putem incepe sa observam propriile tipare in relatii?

Un exercitiu simplu este sa privesti retrospectiv relatiile importante din viata ta.

Nu pentru a cauta greseli, ci pentru a identifica eventuale repetitii.

Intreaba-te:

Ce au avut in comun relatiile mele?

Ce rol ajung de obicei sa imi asum?

Cum reactionez atunci cand partenerul se indeparteaza?

Cum reactionez atunci cand cineva se apropie foarte mult?

Ce imi este cel mai greu sa cer?

Ce imi este cel mai greu sa refuz?

Ce comportamente accept desi stiu ca nu imi fac bine?

Ce am invatat despre relatii in familia mea?

Uneori, raspunsurile pot fi surprinzatoare.

Cand poate fi utila explorarea sistemica?

Explorarea sistemica poate fi luata in considerare atunci cand observi anumite tipare recurente si iti doresti sa le privesti intr-un context mai larg.

De exemplu, atunci cand:

• aceleasi dificultati apar in mai multe relatii;
• observi asemanari intre relatiile tale si cele din familia de origine;
• iti este greu sa pui limite;
• simti ca iti asumi constant rolul de salvator;
• te confrunti cu aceleasi conflicte;
• ai dificultati in a construi apropiere emotionala;
• simti ca exista o diferenta intre ceea ce iti doresti constient si ceea ce ajungi sa faci in relatii.

Aceste lucruri nu inseamna automat ca exista o cauza familiala.

Ele pot reprezenta, insa, un punct de pornire pentru explorare.

Nu trebuie sa dam vina pe familie

Atunci cand privim spre trecut, este usor sa cadem in capcana de a cauta un vinovat.

Dar scopul unei astfel de explorari nu este sa spunem:

„Parintii mei sunt cauza.”

sau

„Familia mea mi-a distrus relatiile.”

Fiecare om vine cu propria poveste, propriile resurse si propriile limite.

Parintii nostri au avut, la randul lor, propriile experiente si propriile familii de origine.

A privi sistemic poate insemna tocmai sa iesim din perspectiva simpla de vina si sa incercam sa intelegem contextul mai larg.

Relatia de cuplu poate deveni un spatiu de constientizare

O relatie nu ne arata doar cine este celalalt.

Uneori ne arata si cum reactionam noi la apropiere, la respingere, la conflict, la vulnerabilitate sau la limite.

De aceea, atunci cand anumite situatii se repeta, putem folosi relatia nu doar pentru a intreba:

„Ce face partenerul meu gresit?”

ci si:

„Ce se intampla cu mine in aceasta dinamica?”

„Ce simt?”

„Ce imi este familiar?”

„Ce incerc sa obtin sau sa evit?”

„Este acesta un tipar pe care l-am mai trait?”

Aceste intrebari pot deschide un spatiu diferit de reflectie.

Trecutul poate influenta prezentul, dar nu il decide

Familia de origine face parte din povestea noastra.

Ne influenteaza, ne modeleaza si ne ofera primele experiente relationale.

Dar nu reprezinta intreaga noastra poveste.

Putem deveni constienti de ceea ce am invatat, putem observa tiparele care se repeta si putem decide ce vrem sa pastram si ce vrem sa schimbam.

Iar uneori, primul pas nu este sa gasim raspunsul, ci sa devenim curiosi.

De ce reactionez asa?

De ce aleg asta?

Ce este familiar pentru mine?

Ce imi doresc cu adevarat intr-o relatie?

Atunci cand incepem sa privim aceste intrebari cu mai multa claritate, putem intelege mai bine nu doar relatiile noastre, ci si propria poveste.